vineri, 3 iulie 2009

Flori de primăvară şi iubire














( ianuarie 2008 - ianuarie 2009 - când anul întreg îţi pare primăvară...)









FLORI DE PRIMĂVARĂ ŞI IUBIRE

Fluvii de iubire
Îngheţate-n albii
Îşi mângâiau durerea
în albul rece-al iernii,
Sperând într-o minune,
Dorind reînvierea...

...

Deodată, dinspre apus ,
a început s-adie
parfum de primăvară,
mireasmă ce îmbie
spre stări din Veşnicie ...
Pe aripi de iubire,
pe aripi de visare
un trandafir catifelat,
ca sufletul de înger,
c-un surâs îşi deschise
petalele de vise,
una câte una...
Avea parfum de veşnicie...
Abia atunci mi-am dat seama
De dorul ce-l purtam în piept...
Şi-am hotărât s-aştept...

Aveam nevoie-aprinsă
de primăvară-n suflet.
Iubirea mi-era stinsă...
Voiam să-mi umplu braţele
cu flori de primăvară,
cu flori de iubire,
de-acea iubire sfântă, rară...
Doream să respir dor,
să respir nemurire,
şi să mă alint cu rouă...
Să cuprind cu braţele-amândouă
Toată zarea cea albastră.
Lăuntrul meu tremurător
chema tot Cerul...
Şi-am început să murmur
Tainic psalm de dor...
de dorul unei raze curate,
dor de soră şi de frate...

Nu o zăream...era ascunsă...
O simţeam vibrând.
De dincolo de cuvinte,
O simţeam bună şi caldă,
Statornică şi sfântă...
Simţeam cum în lacrimi
Fiinţa mi-o scaldă...
Şi-am început din nou
să şoptesc ca un ecou
Tainic psalm de dor...
Şi-n vers de psalm şoptit
Tainic mi-a zâmbit...

Cum să nu o preţuiesc?
Cum să nu o iubesc?

E dorul meu din oglindă
E levănţica de la grindă,
Ce-am învăţat s-o pun sub pernă
Ca să visez doar îngeri...

E visul şi ruga cu lacrimi fierbinţi
E zborul alb de îngeraş
Sau de gingaş fluturaş
Ce zboară în zboruri cuminţi
Cu aripi de petale
ninse cu praf de stele...

E minunea-albastră-a zorilor
Din seninul licărind-al ochilor,
E zâmbetul ce-l dăruiesc
Când de ea îmi amintesc.

Cum să nu o preţuiesc?
Cum să nu o iubesc?

Pentru Soarele ei drag
inima-mi lărgesc...

Un comentariu: