Când noaptea grea...

( 26 martie 2008...când nu poţi ţine privirea în Sus, spre Domnul,...primeşte mustrarea şi ascultă sfatul unui frate şi prieten....şi, în scurt timp, veţi privi amândoi spre Cer ...şi Cerul spre voi, picurând peste creştet roua din zorii binecuvântării divine....)

CÂND NOAPTEA GREA

Când noaptea grea a necredinţei,
Se lasă rece peste fire,
Mijesc fiorii neputinţei
Uitând de Nuntă şi de Mire.

Iar dacă-n Sus ridic privirea,
Mă vor mustra preablând din stele
Atâtea raze..., şi Iubirea,
În neagra noapte-a vieţii mele.

Va picura din raze rouă,
Oprindu-se timid pe geană,
Vestind că-n zori o zi mai nouă
Va pune-alin pe orice rană.

Aştept, Iisuse, ca seninul
Să înfloresca-n albăstrele
Cu inima având preaplinul
De plânse versurile mele.

Presimt că-n roua dimineţii
Va străluci doritul Soare,
Şi toată negura tristeţii
Va cerne stele-a Sărbătoare.

Iisuse, fă-mi mărgăritare
Din roua lacrimilor reci,
Şi fă să strălucească-n Soare
Nădejdea şi Iubirea-n veci.

Şi iartă-mi, Doamne, necredinţa
Când uit că braţul Tău mă ţine...
Şi-ţi mulţumesc de biruinţa
Ce-o-mpart cu fraţii şi cu Tine!