Doamne, fă-mi visele cuminţi!

Iisus, Prieten drag

al tinereţii mele,
adu-mi aminte,
atunci când uit,
că iubirea Ta
mă însoţeşte mereu,
aşa cum culoarea
însoţeşte floarea...
Aşa cum sunetul
însoţeşte cântul de dor!

Fă să răsune în sufletul meu
ecoul şoaptelor Tale,
chiar şi atunci
când vuietul îngrijorărilor
mă asurzeşte...

Când dorul mă arde,
Trimite blânde adieri
de raze de iubire
care să-mi învăluie
legănarea inimii gemând...

Dacă teama, ca un nor,
mi-ascunde lumina,
iar tremurul de dor
se preface-n şovăire
micindu-mi visele,
nimicindu-mi seninul,
Ceartă-mă blând
cu o fulguire de stele,
Sau, mai aspru,
mustră-mă
cu o străpungere
de raze fierbinţi...

Doamne, mi-e teamă
de noaptea fără stele...
Fă-mi visele cuminţi!