sâmbătă, 4 iulie 2009

Binecuvântată noapte


Binecuvântată noapte, gazda rugăciunii mele,
M-ai strigat din adormire, mi-ai trezit în gând nesomnul
Printr-un cântecel de greier şi prin licăriri de stele,
M-ai răpit din aşternuturi ca să fiu mai lângă Domnul...

Mi-ai dat luna ca să-mi fie candelă ce luminează,
Florile le-ai ţinut treze să asculte rugăciunea,
Câinilor le-ai spus să tacă, zeci de licurici veghează,
Toţi aşteaptă ca să vadă omul ce-şi trăia Minunea...

Dar în zări, pe la ferstre, mai văd luminiţe-aprinse,
Din bordeie fericite, îngeraşi spre Ceruri zboară…
Ce frumos urcă la Tatăl a' credinţei noastre vise,
De atâta bucurie, sufletul mi se-nfioară!

Binecuvântată noapte, drum spre-o albă dimineaţă,
Liniştea ta fie leagăn rugăciunii noastre sfinte,
Iar când ne-or trezii cocoşii pentru-o nouă zi din viaţă
Să purtăm în suflet Dorul de al nostru Drag Părinte!

Slăvit să fie Domnul!

3 comentarii:

  1. Apreciez poezia oriunde o găsesc. Mi-a plăcut enorm autoprezentarea în versuri pe care și-a făcut-o Mariana, în profil. La probleme ortodoxe nu mă bag, ca să nu stârnesc...monștrii care dorm.
    Insă, nu mă pot abține să nu zic două vorbe despre tema 'iubirii veșnice'. Ca temă mistică, a iubirii față de Cel de Sus, mai merge, dar ca temă a iubirii obișnuite...e cam răsuflată. Si nu trebuie să fii trecut printr-o experiență oarecare, ca să realizezi că sună gol.

    RăspundețiȘtergere
  2. Să purtăm în suflet Dorul de al nostru Drag Părinte!
    Sa ne ajute Domnul pe toti!

    RăspundețiȘtergere