miercuri, 2 septembrie 2009

Sonetul unui strop de rouă


( 29 august 2009 – uimită de cuibărirea Soarelui în stropul de rouă, în lacrima mea...
în lacrima ta…)



Îmbrăţişarea zorilor albaştri
A plâns senin în stropul Tău de rouă
Şi din lumina zilei, rază nouă
S-a cuibărit de dorul după aştri.

Şi stropul Tău a devenit un soare
Topind în tină sevele iubirii,
Înmiresmând cu dorul nemuririi
Petala albă fără de culoare.

Tu plângi încet în zâmbet de parfumuri,
Şi inima-mi tresare-nfiorată
Păşind timid pe-ale iubirii drumuri...

Când dorul meu Te va cuprinde-odată,
Vei înflori de prin cenuşi sau fumuri,
Frumoasă lăcrimioară parfumată!



4 comentarii:

  1. MARIANA AI DREPTATE IN TOT CEEA CE-MI SPUI.
    UN SINGUR LUCRU AS VREA SA MA AJUTE DUMNEZEU SA MERG IN CONTINUARE PE DRUMUL ASTA SI SA FIU MAI BUNA (PTR CA NU SUNT ).
    IAR CATEODATA AM TEAMA CA MA VOI DEPARTA DE EL ,CA VOI UITA SAU VOI CADEA.
    AZI LA BISERICA -LA BAZILESCU (BUCURESTI ) -PREOTUL NE-A SPUS CA LA EL LA BUZAU ,OAMENII MAI TINEAU UN POST DIN PROPRIE INITIATIVA -DE PE DATA DE 8 SEPTEMBRIE PANA PE 14 SEPTEMBRIE.
    TRANSMITE SI TU PROPUNEREA ACEASTA ALTORA SI SA MA AJUTE DUMNEZEU S-O REALIZEZ SI EU.
    NUMAI BINE !
    DUMNEZEU SA TE BINECUVANTEZE !

    RăspundețiȘtergere