
( 5 septembrie 2009 – meditând la cât e de minunat să simţim prezenţa lui Dumnezeu!...)
Când nu Te simt aproape,
Plouă ierni sub pleoape...
Ning dureri în şoapte...
Când nu eşti lângă mine,
Iarna-n suflet vine...
Gerul zile ţine...
Când taci ca noaptea neagră,
Lacrima-i întreagă...
Inima-i beteagă...
Când zorii sunt în ceaţă,
Plâng de dimineaţă...
Roua mi-e pe faţă...
Dar când Te simt aproape,
Cresc cireşi sub pleoape,
Versu-mi cântă-n şoapte...
Când Tu eşti lângă mine,
Primăvara-mi vine...
Gândurile-s pline!...
De cânţi cu glas de stele
Zboară-n vis spre ele
Dorurile mele...
Când zorii sunt lumină,
Inima mi-e plină!...
Fruntea mi-o alină...
Când Ţi-ntâlnesc privirea,
Regăsesc Iubirea!...
Şi-mi trăiesc uimirea!
Şi-ngenunchez la Cruce
Cu o şoaptă dulce...
Veci nu m–aş mai duce...
Şi-ndrăznesc să Îţi şoptesc:
bravo foarte frumos:)
RăspundețiȘtergereNu mai am cuvinte...
RăspundețiȘtergereToata poezia e o ADORARE, dar ma opresc doar la ;
Dar cand Te simt aproape
Cresc ciresi sub pleoape
Versu-mi canta-n soapte...
Te imbratisez cu mara drag si-ti multumesc.