Şoapte...

( 5 septembrie 2009 – meditând la cât e de minunat să simţim prezenţa lui Dumnezeu!...)

Când nu Te simt aproape,

Plouă ierni sub pleoape...

Ning dureri în şoapte...

Când nu eşti lângă mine,

Iarna-n suflet vine...

Gerul zile ţine...

Când taci ca noaptea neagră,

Lacrima-i întreagă...

Inima-i beteagă...

Când zorii sunt în ceaţă,

Plâng de dimineaţă...

Roua mi-e pe faţă...

Dar când Te simt aproape,

Cresc cireşi sub pleoape,

Versu-mi cântă-n şoapte...

Când Tu eşti lângă mine,

Primăvara-mi vine...

Gândurile-s pline!...

De cânţi cu glas de stele

Zboară-n vis spre ele

Dorurile mele...

Când zorii sunt lumină,

Inima mi-e plină!...

Fruntea mi-o alină...

Când Ţi-ntâlnesc privirea,

Regăsesc Iubirea!...

Şi-mi trăiesc uimirea!

Şi-ngenunchez la Cruce

Cu o şoaptă dulce...

Veci nu m–aş mai duce...

Şi-ndrăznesc să Îţi şoptesc:

- Iisuse, Te iubesc!

- Iisuse, Te doresc!