
Candva doream un semn, o minune
Sa-mi arate, tacut, ca existi,
Ca nu-i doar tristete si ura pe lume,
Ca nu toti ochii de oameni sunt tristi..
As fi vrut sa Te vad doar o data
Sau rana din palma sa-Ti simt,
Ziceam ca-Ti voi darui viata-mi toata
Daca spusele Scripturii nu mint.
Ani de zile trait-am in ceata,
Suflet rece in trup inghetat,
Pana in ziua aceea din viata
Cand pe Cruce, rapus, Te-am aflat..
Mi-am vazut ale mele pacate
Cum bateau in trupu-Ti plapand
Multe cuie de chin si de moarte..
N-am putut, n-am putut sa nu plang!
.............................................................
Prietene, de cauti o Cale
Si vrei un indiciu, un semn,
Nu te 'ncrede-n stiinte banale,
Hai degraba sub Crucea din lemn..
Vei afla o taina-asa mare
Cum nu a gandit gandul tau:
Ca tu esti minunea din ranile Sale
Iar El e Minunea din sufletul tau!
Slavit sa fie Domnul
Hai degraba sub crucea de lemn...
RăspundețiȘtergereCa tu esti minunea din ranile Sale
..El e minunea din sufletul tau amin.
La purtat crucea nu se prea inghesuia nimeni, nici atunci, dar nici acum...caci e prea greu.
Fii binecuvantat pentru asa versuri minunate dare ard si vindeca ranile umane.
O, ce frumos!
RăspundețiȘtergereLa multi ani, Mariana!
RăspundețiȘtergere