luni, 28 septembrie 2009

Dor de Soare...


Am auzit odată-un cânt
Ca murmurele de vecernii...
Desprins cu totul de pământ,
Pluteam ca fulgul alb al iernii.

Cândva un chip am admirat,
Mai luminos ca orice soare!...
Am plâns atunci înfiorat,
În cea mai sfântă sărbătoare.



Odată fruntea mi-ai atins
Cu roua caldă din privire,
De-atunci mi-e dorul meu nestins
De-ntâia, sfânta mea Iubire.

De când Te-am întâlnit, Iisus,
Ai pus în mine dor de Mire...
Tânjesc să fiu cu Tine Sus
Purtat în braţe de Iubire.

Dar, cât mai am aici de plâns,
Mai fă s-aud acea cântare...
Şi cu iubirile ce-am strâns
Fă să mă-nalţ în alba zare.

Să fiu mereu cu ele-n zbor
Atraşi de chipul Tău de Soare,
Plângând pe aripa de dor
Poeme albe de ninsoare.

Iar fruntea când ni-i săruta
Cu roua dorului din Tine,
Iisus, cu şoapte-Ţi vom cânta
Răpiţi, în armonii divine...




5 comentarii:

  1. O astfel de poezie devine o binecuvantare !

    RăspundețiȘtergere
  2. Va supun atentiei o problema: la sfarsitul unei pagini create - neaparat - trebuie sa apara autorul: de xyz...Persoana care a publicat - este una, persoana care a creat - alta. Este posibil sa fie vorba de una si aceiasi persoana - nu-i bai, trebuie scris de doua ori. < Publicat de Mariana... > apare automat . Imediat sub < armonii divine > trebuia sa apara numele autorului: < de Mariana > - daca este cazul.
    Puteti publica aici o poezie de ...Nichifor Crainic - daca il semnati la sfarsit - nu este nici o problema ! Cele scrise de mine acum nu sunt cuvinte de invatatura si nici observatii, va banuiesc de cele mai bune intentii si de ce sa nu fie rezolvata si aceasta mica fisura.
    Trebuie sa ai curaj cand decizi ca vrei a scrie poezie religioasa. Va felicit !

    RăspundețiȘtergere
  3. E o poezie frumoasa!
    Maestrul Nichifor Crainic a stiut sa se apropie de inima cititorului,aratand maretia creatorului!

    RăspundețiȘtergere