Făptura cea nouă-ai născut-o din Duh,
Ai suflat peste mine iertare,
Să urc nu-mi păsa spre al lumii văzduh,
Mai liber ca vântul simţeam al meu trup…
Duhul Tău, lutul meu, ce-ndurare!
Dimineaţa-mi părea ca-nceputul de Rai,
Alergam doar cu Tine prin rouă,
Teamă Sfântă primeam din al Cărţii Sinai,
Bucurie şi cânt din al florilor grai,
Pentru mine, făptura cea nouă...
Făptura cea nouă-ai purtat-o prin nor
Sau prin cerul senin de iubire,
„– Prin bune şi rele cu Tine-am să zbor
Căci Tu din tâlhar m-ai făcut drag odor!“
Jertfa Ta, plânsul meu, ce simţire!
Acum, toate-acestea le simt ca pe-un gând,
Ca pe-un vis şi-s alături de Tine…
Făptura cea nouă, căzută-n pământ,
Răzbate cu greu între cer şi mormânt,
Crucea Ta, crucea mea, ce suspine...!
Iar noaptea când vine, hotar peste vreme,
De fulgeră, tună sau plouă,
M-aştern pe genunchi şi tot trupul îmi geme,
Când spui, mă-nfioară: „– Eu sunt, nu te teme!“
Doar mie, făptura cea nouă...
Când cade un cal – toți sar să-l ridice dar când cade un om – cine sare
să-l ajute?
-
Zilele trecute am văzut un cal ce căzuse pe lunecușul străzii. Mulțime de
oameni se strânsese în jurul animalului căzut și toți ajutau la ridicarea
lu...
Acum 2 zile
Prin bune şi rele cu Tine-am să zbor
RăspundețiȘtergereCăci Tu din tâlhar m-ai făcut drag odor;;
superb!cine a semnat aceasta poezie?
Ma bucur ca ti-a placut...sunt versurile unui pacatos ca mine
RăspundețiȘtergereFrumoase versuri, pline de speranta-putere.
RăspundețiȘtergere