joi, 28 mai 2009

Dorul de dragoste este dragoste

Dorine, ma simit onorat de invitatia facuta de a posta pe blogul tau. Dupa cum ai putut observa deja de pe blogul meu, avem cam aceleeas doruri, deaceea permite-mi ca pentru inceput sa scriu ceva despre dor.

Pentru inceput sa-l lasam pe Noica sa ne spuna, ce este dorul:

"Virtutile lui sunt deosebite, cu adevarat imparatesti: e un cuvint tipic de contopire a sensurilor, iar nu de simpla compunere a lor; e un cuvint al deschiderii si totodata inchiderii unui orizont; unul al intimitatii cu departarile, al aflarii si cautarii; un cuvint al stiutului si nestiutului, al limitatiei si nelimitatiei, al concretului si abstractului, al atractiei de ceva determinat si al pierderii in ceva indeterminat. Are o splendida suveranitate in el, dar e un cuvint al inimii numai, si nu al gindului, dupa cum e un cuvint al visului, si nu intotdeauna al faptei. ........te poarta cind spre trecut, cind spre viitor, te incarca si de regrete si de speranta, iti face uneori de indurat insuportabilul, dar alteori de nesuferit ceea ce trebuie si e bine sa induri. A plecat de la durere si a scos tot ce putea din transfigurarea ei; dar nu a trecut de spirit, a ramas prins de suflet"

M-am gandit la acest subiect pentru ca, sincer, imi e dor de multe stari, de multi prietenii....dorul il simt ca pe un sentiment frumos, chiar daca uneori doare, durerea lui nu ucide! El imi aminteste ca sunt viu, ...este amintirea clipelor frumoase petrecute impreuna cu cei dragi.

Parintele Dumitru Staniloare spunea:"Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere la fiinţa iubită, dar depărtată; nu e numai simţirea unei necesităţi de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datorită distanţei şi trebuinţei de ea. Ci în dor e prezentă într-un fel propriu şi în grad foarte intens o duioşie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topeşte de dragul fiinţei iubite. Dorul e apropiat de tandreţe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta. Dorul e duioşia distanţei, frânată de meditaţie. Dorul e mărturia comuniunii adânci, duioase şi lucide...."

Cu un an in urma citisem pe net urmatoarele ganduri:
"mi-e dor sa-mi iei greutatile vietii de pe umeri, mi-e dor sa-mi alini suferintele si sa-mi gonesti supararile cu o simpla mangaiere mi-e dor sa ma iei in brate cand ma lovesc, mi-e dor sa suflii peste rani, mi-e dor sa-mi stergi lacrimile de amar si sa gonesti raul de langa mine cu o singura incruntare mi-e dor sa ma strangi la pieptul tau si sa-mi soptesti cuvinte de imbarbatare mi-e dor de strangerea de mana ce-mi dadea curaj sa pasesc in noapte pe strazi intunecate mi-e dor de glasul ce ma chema cu drag si-mi rostea atat de bland numele mi-e dor de mustrarea primita dupa fiecare boacana, mi-e dor de mana ce-mi ciufulea parul mi-e dor de ochii ce ma cautau ingrijorati prin marea de copii, mi-e dor sa citesc grija ce-mi era dedicata …si ma facea sa ma simt iubita mi-e dor de sentimentul de siguranta trait langa tine ..mi-e dor de tot ce reprezinti si pentru toate astea nu mi-e rusine de lacrima ce cade mi-e dor de tine mama!"( NICOLL - Scrisori niciodata trimise)
Citindu-le si recitindu-le spun si eu astazi:
mi-e dor de anii copilariei........
.mi-e dor de zilele acelea cand nu stiam ce-i grija zilei de maine,....
mi-e dor sa fiu curat sufleteste si impacat cu Dumnezeu...
mi-e dor, să pot să zâmbesc fara umbre...

Mama mea, a plecat la cer in ziua in care implineam un an, mi-e tare dor de ea! Stiu ca ma vegheaza de acolo de sus, ceea ce face dorul si mai mare, mi-e dor de clipa intalnirii, de clipa cand sarutandu-i mana si privindo in ochi sa-i spun: "Mama - MULTUMESC"


2 comentarii:

  1. O,Doamne...mi-e atat de dor de iubire,mi-e atat de sete sa ard,incat as vrea sa explodeze in mine,sa se transforme in zeci de ruine:secundele,zilele,anii care acum ne despart...O,Isuse,mi-e atat de dor de iubire,mi-e atat de sete sa ard,sa ard impreuna cu tine,in suspinul unei clipe divine ce invinge destinul...mi-e atat de dor de iubire, mi-e atat de sete sa ard...

    RăspundețiȘtergere
  2. Citind cele scrise de tine mmary dar, recitind si cele scrise de mine, mi-am adus minde de o poezie minunata scrisa de Prenciu Corina Carmen, citita undeva pe net. O redau in continuare fara nici un alt fel de coment:

    Speranta mea se face dor -

    Mi-e atat de dor
    Mi-e atat de dor
    De ziua vesniciei
    De ziua fara de apus
    Mi-e dor, speranta mea Iisus.

    Mi-e atat de dor
    Mi-e atat de dor
    De vorbe dulci
    Si calde mangaieri
    Mi-e dor, speranta mea Iisus.

    Mi-e atat de dor
    Mi-e atat de dor
    Alaturea sa-mi fi
    Si zi de zi te chem
    Speranta mea Iisus.

    Mi-e atat de dor
    Mi-e atat de dor
    In casa ta sa locuiesc
    Sa-mi fii mereu aproape
    Speranta mea Iisus.

    Mi-e atat de dor
    Mi-e atat de dor
    S-ajung din nou acasa
    Sa nu mai fiu strain, pribeag
    Mi-e dor, speranta mea Iisus.

    Mi-e atat de dor
    Mi-e atat de dor
    Sa uit de tot ce m-a durut
    Ce sufletul mi l-a ranit
    Mi-e dor, speranta mea Iisus.

    Mi-e atat de dor
    Mi-e atat de dor
    S-ajung sa stau langa Iisus
    Sa-mi fie El Parinte sus
    Mi-e dor, speranta mea Iisus.
    Mi-e atat de dor
    Mi-e atat de dor
    De-al meu camin de sus
    Mi-e dor, de Domnul meu Iisus.

    RăspundețiȘtergere