miercuri, 4 februarie 2009

Nu sunt poet.


Nu sunt poet…ci-un biet condei,
Ce-l ţii în Mâna Ta cea Sfântă,
Şi-atât de tare mă-nfior
Simţindu-Ţi urma cea adâncă
De piron!

Nu ştiu să scriu,n-am ştiut vreodata,
Dar, DOAMNE, când îmi dai căldura,
Cerneala parcă-mi clocoteşte
Şi-ncep s-aştern pe coala albă
Gând de Dor!

Cândva traiam printre minciuni,
Mă stăpâneau doar mâini nebune,
Şi zgârâiam caiete-ntregi,
Şi risipeam cerneala bună,
Fără rost!

Dar am găsit condeie fericite.
Scriau despre Lumina fără nor,
Vedeam că toate-s altfel decât mine
Şi mă-ntrebam : Cum poate-atinge Cerul
Scrisul lor?

Atunci simţit-am Mâna Ta cea caldă
Cum ai întins-o către mine-usor...
M-ai scos cu grijă din cealaltă palmă
Şi am văzut că pân’-atunci, o viaţă-ntreagă,
Am fost piron!

Acum îmi dăruieşti seri neuitate
Învăluite în parfum de tei,
Şi mă îndemni ca să îmi scriu minunea,
Cu lacrimi mari, ca să citească lumea,
Cum din piron, prin mila TA, IISUSE,
Azi sunt condei!

Slăvit să fie DOMNUL!

2 comentarii:

  1. Superb, Dorin! Ce nume frumos are blogul tău! Iar versurile sunt exceptionale! Idei sunt mature! Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dorin, bine ai venit în temlpul poeziei. Fii binecuvântat!

    RăspundețiȘtergere