sâmbătă, 24 octombrie 2009

Cuvântul

Dincolo de cuvinte, Cuvântul
Se stinge încet, nerostit,
I-au săpat în inimi mormântul
Şi-L vor pune sub plăci de granit.

"-Ce folos să mai tragem dintr-Însul?
..căci oamenii vor ceva nou,
Pe când El ne stârneşte doar plânsul,
N-are râset, n-are ecou..

În schimb, sunt atâtea cuvinte
Ce te fac să zâmbeşti, împlinit,
Glume ,teorii, jurăminte,
Toate au un scop definit..

Să se schimbe de vrea să trăiască!
Să fie asemenea lor,
Despre treburi lumeşti să vorbească
Nu de post, de iubire sau dor.. "

............................................

Departe, în străfundul de suflet,
Vieţuieşte, smerit, Un Cuvânt.
De-L aflăm, vom vedea Adevărul,
Făr' de El, suntem vorbe în vânt...

6 comentarii:

  1. Foarte frumos si adevarat ! Cine a scris poezia ? Oricum e foarte frumos spus ...ca o rugaciune tainica !

    RăspundețiȘtergere
  2. Gratie cuvintelor ne putem face intelesi,prin ele ne exteriorizam starile si gandurile...
    daca in iubire uneori putem sa ne exprimam prin alte forme,ajungand sa spunem ca vorbele sunt de prisos,nu putem socializa fara ele,sunt cartea noastra de vizita....ne reprezinta!

    RăspundețiȘtergere
  3. O POEZIE CE ARATA IMPORTANTA Cuvantului si nu a cuvintelor goale...intr-adevar e ca o rugaciune...Doamne ajuata!

    RăspundețiȘtergere
  4. ITI MULTUMESC PTR COMENTARII.STIAM ACEL TEXT DIN ARS.PAPACIOC ,INSA E BINE SA-L STIE SI ALTII.

    RăspundețiȘtergere
  5. Impresionant!!!
    Nimic nu este mai puternic decit Cuvintul...Prin El s-a creat tot ce exista...

    RăspundețiȘtergere