Dincolo de cuvinte, Cuvântul
Se stinge încet, nerostit,
I-au săpat în inimi mormântul
Şi-L vor pune sub plăci de granit.
"-Ce folos să mai tragem dintr-Însul?
..căci oamenii vor ceva nou,
Pe când El ne stârneşte doar plânsul,
N-are râset, n-are ecou..
În schimb, sunt atâtea cuvinte
Ce te fac să zâmbeşti, împlinit,
Glume ,teorii, jurăminte,
Toate au un scop definit..
Să se schimbe de vrea să trăiască!
Să fie asemenea lor,
Despre treburi lumeşti să vorbească
Nu de post, de iubire sau dor.. "
............................................
Departe, în străfundul de suflet,
Vieţuieşte, smerit, Un Cuvânt.
De-L aflăm, vom vedea Adevărul,
Făr' de El, suntem vorbe în vânt...
Cristina Ștefan - o viață dedicată poeziei și tinerilor scriitori
-
Cristina Ștefan este un nume de referință în literatura română
contemporană, un scriitor deosebit, membru titular al Uniunii Scriitorilor
din România, vi...
Acum 2 zile
ce-mi place.multumesc :)
RăspundețiȘtergereFoarte frumos si adevarat ! Cine a scris poezia ? Oricum e foarte frumos spus ...ca o rugaciune tainica !
RăspundețiȘtergereGratie cuvintelor ne putem face intelesi,prin ele ne exteriorizam starile si gandurile...
RăspundețiȘtergeredaca in iubire uneori putem sa ne exprimam prin alte forme,ajungand sa spunem ca vorbele sunt de prisos,nu putem socializa fara ele,sunt cartea noastra de vizita....ne reprezinta!
O POEZIE CE ARATA IMPORTANTA Cuvantului si nu a cuvintelor goale...intr-adevar e ca o rugaciune...Doamne ajuata!
RăspundețiȘtergereITI MULTUMESC PTR COMENTARII.STIAM ACEL TEXT DIN ARS.PAPACIOC ,INSA E BINE SA-L STIE SI ALTII.
RăspundețiȘtergereImpresionant!!!
RăspundețiȘtergereNimic nu este mai puternic decit Cuvintul...Prin El s-a creat tot ce exista...