Mi-e dor de Tine

Mi-e dor de Tine, Prieten Drag
Ce plângi mereu cu-a’ mele lacrimi,
Te simt departe şi pribeag,
Umblând prin sufletu-mi beteag
Şi răvăşit de boli, de patimi..

Genunchii Ţi-s bătătoriţi
De multa-mi ne-îngenunchere,
Ai ochii grei şi obosiţi,
De cearcăne adânci robiţi
Ca rod al nevegherii mele..

Adeseori privesc Icoana
Când mă strângeai la pieptul Tău…
Pe-atunci nu cunoşteam prigoana,
Nici nebunia, nici prihana
Ce vieţuie-ntr-al lumii hău..

Dar astăzi văd cum lumea toată
Te pomeneşte-n vorbe grele
Şi-a mea tăcere blestemată
Din Tine face doar o şoaptă
De Dor al dorurilor mele!

Şi-a mea viaţă-i doar lumină
Care se stinge-n orice vânt,
Şi rugăciunea mi-e puţină,
De gânduri şi ispite plină,
Fără sudoare şi avânt..

Mi-e dor de Tine, Prieten Drag,
Să plâng şi eu cu-a’ Tale lacrimi,
Să fii al vieţii mele Steag,
Iar eu, de Dragoste beteag,
Să-mbrăţişez a’ Tale Patimi!