Mi-e dor de Tine, Prieten Drag
Ce plângi mereu cu-a’ mele lacrimi,
Te simt departe şi pribeag,
Umblând prin sufletu-mi beteag
Şi răvăşit de boli, de patimi..
Genunchii Ţi-s bătătoriţi
De multa-mi ne-îngenunchere,
Ai ochii grei şi obosiţi,
De cearcăne adânci robiţi
Ca rod al nevegherii mele..
Adeseori privesc Icoana
Când mă strângeai la pieptul Tău…
Pe-atunci nu cunoşteam prigoana,
Nici nebunia, nici prihana
Ce vieţuie-ntr-al lumii hău..
Dar astăzi văd cum lumea toată
Te pomeneşte-n vorbe grele
Şi-a mea tăcere blestemată
Din Tine face doar o şoaptă
De Dor al dorurilor mele!
Şi-a mea viaţă-i doar lumină
Care se stinge-n orice vânt,
Şi rugăciunea mi-e puţină,
De gânduri şi ispite plină,
Fără sudoare şi avânt..
Mi-e dor de Tine, Prieten Drag,
Să plâng şi eu cu-a’ Tale lacrimi,
Să fii al vieţii mele Steag,
Iar eu, de Dragoste beteag,
Să-mbrăţişez a’ Tale Patimi!
„Logodna poeziei” - o după-amiază de emoție, vers și cântec la Teatrul
Dramatic „Ion D. Sîrbu”
-
*Petroșani, 12 iulie 2025* - Într-o atmosferă caldă și emoționantă,
foaierul Teatrului Dramatic „Ion D. Sîrbu” a găzduit sâmbătă după-amiază un
evenim...
Acum o săptămână
LA MULTI ANI, MARIANA!
RăspundețiȘtergere