Răsună în Biserici şi-n suflete răsună
"Cântări nemuritoare" de dincolo de zări,
Chemarea lor duioasă la Cruce ne adună
Să ne trăim Credinţa pierdută-n depărtări..
Sunt vechi de când e lumea, deodată cu Pământul,
Nu ştie nimeni felul cum au ajuns aici,
Le-a dus la ţărmuri marea, le-a scris în munte vântul,
Le murmurau iudeii când fluturau finici..?
Ce-aproape este Cerul când versul ne pătrunde!..
Or fi din Veşnicie, că prea frumoase sunt!
Le-au scris poeţii lumii de-oricând şi de oriunde
Sau le-a şoptit un Înger urechii unui Sfânt..?
…………………………………………………..
Sunt rodul unei jertfe, durerea unui frate
Smerindu-se pe sine ca ultim muritor,
Iar din potire pline cu lacrimi prea curate
A 'naripat Iubirea spre Ceruri, psalmi de Dor..
De-l veţi căta în viaţă să-i dati ce se cuvine
N-o să-l aflaţi aici, bătrân, şezând la masă..
Când şi-a sfârşit cântarea din harfele-i divine,
Cu suflet plin de Dor, el fi-va-ntors Acasă..!
Slăvit să fie Domnul!
Lumina care rămâne - o mărturie despre dragoste, pierdere și regăsire -
inspirată de poemul „Din ochii tăi, nemurirea” de Doina Guriță
-
În poemul „Din ochii tăi, nemurirea”, scris de d-na Doina Guriță, cuvintele
nu sunt doar versuri, ci punți fragile și eterne către o lume în care mama
n...
Acum 5 zile
Frumoasa poezie!
RăspundețiȘtergere