Aveam, cândva, o lacrima şi-un dor
Şi nu lăsau durerea să mă doară..
Le aşezam pe-al inimii pridvor
Când Te chemam în fiecare seară..
Tu de pe Sfânta Cruce coborai
Şi înnoptai în inimă la mine,
În lacrimă cu drag Te oglindeai
Iar dorul mi-l astâmpărai cu Tine..
Ai mei doi ochi priveau, îngenuncheaţi,
Cum, dimineaţa, strălucea pridvorul
Când ne trezeam, de Har îmbrăţişaţi,
eu, chip de lut, Tu, lacrima si dorul..
De-atunci o port în suflet, nepătată,
Icoana Sfintei noastre Veşnicii,
Şi numai gândul revederii-odată
Îmi uşurează Crucea, zi de zi..
Acum 2 zile
ce frumoase versuri:) asa si trebuie sa fim cu gandul la vesinicie in fiecare zi.
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasă poezia...
RăspundețiȘtergereO istorie veche ne spune că de la Răsărit a mai plecat un crai (în afară de cei trei) să-L afle pe Hristos. Artaban îl chema pe acest al patrulea crai şi a plecat şi el cu aur mult să-L afle pe Pruncul Iisus. Dar, în calea lui, a întâlnit oameni flămânzi, necăjiţi, săraci, bolnavi şi, făcându-i-se milă de ei, le-a tot dat din aur până când, apropiindu-se de Betleem, s-a trezit că nu mai are nimic. Şi s-a întristat foarte Artaban, dar, în somn, i s-a arătat Iisus şi i-a zis: „Nu te întrista, Artabane, căci, amin zic ţie, tu M-ai aflat cu adevărat pe Mine!“
RăspundețiȘtergereSe apropie Crăciunul, în aceste vremuri de cumplită scumpete, să nu uităm de dragostea şi mila faţă de semenii noştrii.
Ce Crăciun vor avea aceşti oameni?
Naşterea Domnului este, şi trebuie să fie, praznicul milei şi al milostivirii faţă de ei. Şi o rugăciune face mult.
Criza poate să însemne şi un lucru bun, o judecată a lui Dumnezeu care ne cheamă la încredere şi solidaritate umană.
Vă doresc, dragi prieteni să aveţi în suflete bucuria pe care a avut-o Maica Domnului când ni L-a născut pe Domnul Hristos.
FIE CA NASTEREA PRUNCULUI IISUS SA ADUCA PACE, INTELEGERE, LINISTE, VESELIE SI BUCURIE IN CASELE SI SUFLETELE VOASTRE, IAR CEI DRAGI SA VA FIE APROAPE !
Şi în acest sfârşit de an se cuvine să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate darurile şi binefacerile, ştiute şi neştiute, pe care le-a revărsat peste noi. Se cuvine să dăm slavă lui Dumnezeu şi pentru toate cele pe care le-a împlinit cu noi şi nu numai.
RăspundețiȘtergereAvem nevoie de inimi curate în care Hristos să se oglindească pentru a-l primi şi iubi pe fratele nostru. Când vorbesc două inimi curate este bucurie, este pace, este o mare minune.
Să nu uităm că Hristos ne iubeşte mai presus de tot şi ne cere acelaşi lucru, să iubim.
La cumpăna dintre ani, să ne gândim la toatre acestea!
La mulţi ani dragii mei!
Ai mei doi ochi priveau, îngenuncheaţi,
RăspundețiȘtergereCum, dimineaţa, strălucea pridvorul
Când ne trezeam, de Har îmbrăţişaţi,
eu, chip de lut, Tu, lacrima si dorul..
Sublime ganduri poetice!
poezia are muzicalitate, anumite ganduri oarecum de suprapun. cuvintele sunt unse cu mir de nostalgie si romantism
RăspundețiȘtergereDescoperirea blogului tau a fost o surpriza placuta pentru mine. Felicitari!
RăspundețiȘtergerefoarte interesant..
RăspundețiȘtergere