Poetul neştiut

Răsună în Biserici şi-n suflete răsună
"Cântări nemuritoare" de dincolo de zări,
Chemarea lor duioasă la Cruce ne adună
Să ne trăim Credinţa pierdută-n depărtări..

Sunt vechi de când e lumea, deodată cu Pământul,
Nu ştie nimeni felul cum au ajuns aici,
Le-a dus la ţărmuri marea, le-a scris în munte vântul,
Le murmurau iudeii când fluturau finici..?

Ce-aproape este Cerul când versul ne pătrunde!..
Or fi din Veşnicie, că prea frumoase sunt!
Le-au scris poeţii lumii de-oricând şi de oriunde
Sau le-a şoptit un Înger urechii unui Sfânt..?
…………………………………………………..
Sunt rodul unei jertfe, durerea unui frate
Smerindu-se pe sine ca ultim muritor,
Iar din potire pline cu lacrimi prea curate
A 'naripat Iubirea spre Ceruri, psalmi de Dor..

De-l veţi căta în viaţă să-i dati ce se cuvine
N-o să-l aflaţi aici, bătrân, şezând la masă..
Când şi-a sfârşit cântarea din harfele-i divine,
Cu suflet plin de Dor, el fi-va-ntors Acasă..!

Slăvit să fie Domnul!

Nu-ti fie greu

Nu-ti fie greu sa uzi o floare
De-o aflii la pamant, uscata..
Poate-ntr-o zi ai sa te bucuri
Simtind mireasma ei curata..

Nu-ti fie greu sa legi o rana
Cand vezi un om in suferinta..
Poate in vremea viitoare
Iti va fi frate de credinta..

Nu-ti fie greu sa-mparti o paine,
O vorba buna sau un dar,
Ci fa-le toate cu Iubire,
Si pune raului hotar..

Nu-ti fie greu in rugaciune
Sa-ti pomenesti vrasmasul tau..
Poate a ta purtare, frate,
Sa-l fi facut din rau mai rau..

Nu-ti fie greu,..dar nici rasplata
Nu astepta, nerabdator..
Porunca Dragostei in lume
Sa o ‘mplinesti erai dator..

Tu doar priveste-adanc in tine
Tacut, smerit si credincios..
Cu cat iti vezi mai mare vina
Esti mai aproape de Hristos!