"Dă-Mi un minut din viaţa ta,
Eu îţi voi da o Veşnicie..
Fă doar un pas în calea Mea,
Eu am să fac spre tine-o mie..
Şi un cuvânt de Mi-ai şopti,
O rugă calda,'nlăcrimată,
Căzut, cum eşti, te voi găsi
Si iţi voi lua povara toată..
Numai un petic de pământ
De ţi-ar fi loc de rugăciune,
Te voi purta prin Cerul Sfânt,
Schimbându-ţi lacrima-n minune..
Priveşte-Mă numai puţin
Cum zac pe Crucea de suspine
Ca să-nţelegi ce Preţ Divin
Am plătit singur pentru tine..
Căci te iubesc cum n-Am iubit
Nicicând, pe nimeni, niciodată..
Odorul Meu cel mult dorit,
Cântarea Mea cea necântată!.."
Plecam din nou din port - spre casă
-
Am ajuns în portul Mănăstirii Xenofont mai devreme decât era nevoie. Nu din
grabă, ci din dorința de a mai rămâne puțin. Marea era liniștită, iar
Athosul...
Acum 4 zile
Superba poezie!
RăspundețiȘtergereMi-a placut mult comentariul tau de pe blogul Adrianei, referitor la baiatul tau, Andrei. Si am intrat si la tine, am citit poezii, iar aceasta mi-a placut in mod deosebit.
Este atâta pace în fereastra ta!
RăspundețiȘtergereLa mulți ani!