Aveam, cândva, o lacrima şi-un dor
Şi nu lăsau durerea să mă doară..
Le aşezam pe-al inimii pridvor
Când Te chemam în fiecare seară..
Tu de pe Sfânta Cruce coborai
Şi înnoptai în inimă la mine,
În lacrimă cu drag Te oglindeai
Iar dorul mi-l astâmpărai cu Tine..
Ai mei doi ochi priveau, îngenuncheaţi,
Cum, dimineaţa, strălucea pridvorul
Când ne trezeam, de Har îmbrăţişaţi,
eu, chip de lut, Tu, lacrima si dorul..
De-atunci o port în suflet, nepătată,
Icoana Sfintei noastre Veşnicii,
Şi numai gândul revederii-odată
Îmi uşurează Crucea, zi de zi..
Acum o oră
